Si am inteles cu sufletul cat inseamna sclipirea soarelui pentru mine, ca vorbele si materia nu e magie data de roua diminetii, ca hemoragia interna nu dispare din bunatatea pasarilor calatoare si cu atat mai mult fluturii nu tin de foame. Eram la ultimul etaj al blocului unde tu stateai odata; gandul imi era departe si vantul ar fi vrut sa ma tina in brate dar strafulgerarea ce m-a lovit in crestetul fiintei mele a fost mai dura ca inecarea propriului meu suflet. Timpul nu s-a intors in loc pentru nimic dat la schimb, spunandu-mi mereu ca are un sigur tren si ca nu vrea sa-l rateze, si astfel mereu am ajuns a fi singura pe peron. Tu, in schimb, ai trezit o alegorie de simturi intr-un ritm alegro intr-o inima amputata sentimental. Deviezi de la drumul greu, si alegi sa stam impreuna,provocand astfel, rasarituri de simturi in amurg de ganduri… Noi nu avem cer, dar avem o Pandorie numai a noastra iar legatura dintre sufletele orbite de atatea felinare, este facuta de propriile talpi, ce pasesc pe asfaltul plin de cioburi si fierbinte… Te simt aproape de trupul meu anorexic intern, bolnav si palid vizibil dar imi alegi nebunia, desi stii ca am coloana sustinuta de tije de plumb, puse pentru a ma impiedica sa imi pierd verticalitatea in fata atator gropi. Auzisei ca merg desculta iar asta te-a fascinat; ai vrut sa ma vezi, sa te convingi ca exista o astfel de fiinta in lumea monotona si cubica din oras. Ai vrut,apoi, sa ma atingi, dar cand degetele tale subtiri si lungi mi-au atins parul, fiecare fir a inceput sa zbiera din toti plamanii inexistenti. Eu nu sunt de atins ! Materia mea ar trebui sa fie,practic, inexistenta caci nu am habar sa o folosesc. Ai aflat ca orgoliul imi schimba culoarea ochilor cel mai frecvent, ca nu vad in culori ci aproape sters, cu retina usor arsa de priviri rautacioase; ca de cele mai multe ori inorogii mei sunt mancati de serpi cu 7 capete ce nu sunt balauri din basme. Desi azi nu a plouat,m-am trezit plina de noroi; dar tu mi-ai adus ploaia ce m-a spalat. Prezenta ta imi face bine, si 8 martie mi-a tipat in ureche pana ce mi-a fisurat timpanele : “El e nebunia ta ! “
Stomp stomp I've arrived
Drop the beat nasty face while you looking at me
Flying flying flying flying- through the sky
In my spaceship I'm an alien tonight
Dirty dirty dirty dirty dirty dirty sucker
You think I can't get hurt like you you motherfucker
I can do it like a brother - do it like a dude
Grab my crutch wear my hat low like you
Do it like a brother - do it like a dude
Grab my crutch, wear my hat low like you
We can do it like the man dem man dem hey
We can do it like the man dem sugar sugar sugar
We can do it like the man dem man dem hey
We can do it like the man dem sugar sugar sugar
Bang bang Hey, pour me a beer
No pretty drinks, I'm a guy out here
Rollin' rollin' rollin' rollin' money like a pimp
My B I T C H is on my dick like this
Dirty dirty dirty dirty dirty dirty sucker
You think I can't get her like you you motherfucker
I can do it like a brother - do it like a dude
Grab my crutch wear my hat low like you
Do it like a brother - do it like a dude
Grab my crutch, wear my hat low like you
We can do it like the man dem man dem hey
We can do it like the man dem sugar sugar sugar
We can do it like the man dem man dem hey
We can do it like the man dem sugar sugar sugar
Boys - You can say what you wanna
Boys - you don't need to lick my dollar
Boys - getting hot under the coulor
Coulor holla wooaah
Boys - You can say what ya wanna
Boys - you don't need to lick my dollar
Boys - getting hot under the coulor
Coulor holla wooaah
I can do it like a brother - do it like a dude
Grab my crutch wear my hat low like you
Do it like a brother - do it like a dude
Grab my crutch, wear my hat low like you
We can do it like a brother - do it like a dude
Grab my crutch wear my hat low like you
Do it like a brother - do it like a dude
Grab my crutch, wear my hat low like you
We can do it like the man dem man dem hey
We can do it like the man dem sugar sugar sugar
We can do it like the man dem mandem hey
We can do it like the man dem sugar sugar sugar
Mare e gradina Domnului --> adica ce dom'le, Dumnezeu e gradinar?Se trezeste in fiecare dimineata si isi uda florile,isi pliveste straturile iar apoi, dupa prea multa limonada, se pisa dupa niste boscheti?
Ulciorul nu merge de multe ori la apa --> Eu cred ca cel care a zis pentru prima oara asta era clar fumat, de a vazut el cum ii cresc unui ulcior picioare si merge la apa o data, de doua ori apoi a treia oara se impiedica si se sparge.
A tras la masea --> De unde dracu' stii tu dom'le unde a tras omul?Hmmmm? Poate a tras la molar,poate a tras la canin,poate e stirb si nu are la ce trage,de unde si pana unde expresia asta?
Batut in cap --> Asta nu e ceva de care sa razi, ca si pe tine daca te batea mata in cap cand erai mic, nu cred ca ai fi vrut sa rada altii de tine.Omul are un motiv pentru care e lent: e batut in cap, tu ce motiv ai sa razi de el?
Sanatos tun --> Asta e foarte neclara pentru mine,tunul poate fi sanatos sau bolnav?Stati dom'le nu mai bagati proiectilul, ca e racit saracul si il dor amigdalele,hai sa-i bagam pe teava un antinevralgic, ca aseara a baut si il doare capul.Ce expresie mai e si asta?
Si cate mai sunt!!!!!Poate intr-un post urmator.
Cred ca lumea s-a tampit de tot,......de ce naiba ai inventa un personaj numit "Iepurasul de Pasti", care aduce oua la copii?Am anumite dileme legate de acest personaj mistic topaitor:
1.Cine a facut aceste oua?Ca doar iepurii nu se pot oua, asa ca singurele oua pe care le poate aduce un iepure de gen masculin sunt.... stiti voi care.
2.Ce dracu ar face un copil cu niste oua?Omleta.........Oua Benedict?
3.Ce legatura are iepurele cu Pastele?O fi prietenul cel mai bun al mielului,si cum mielul e ocupat (cu totii stim ca activitatea cea mai importanta de Pasti e belirea mielului) ii tine iepurele locul?
4.Iepurii, dupa cum stie toata lumea, sunt la fel precum chinezii, se f*t in draci........de ce as vrea eu sa se apropie acest animal de copilul meu?
5.Ultima mea intrebare e:ba boule,ala care ai inventat idiotenia asta de traditie,tu stii ma tampitule cat de urat pute un iepure????
Cam astea sunt intrebarile mele legate de iepurele de Pasti,daca mai aveti si voi cateva feel free to ask!la comentarii
Ieri cea mai penala zii.POKI si-a facut ziua in sfarsit:x si ne-am strans toti cred ca eram 20,ne-a invitat la ea acasa,unde mama ei era foarte funny:)) am intrat toti eram cam timizi..in primele 2-3 ore apoi s-a dezlantuit dezastrul lui adnan i s-a facut rau si era praf,mama lui poki a cantat i want to be free gen karaoke si cu chitara cu 2 corzi,cand eu cristi si sahin ne calaream in camera mamei:)).Ne-am calarit in camera mamei ei,in baie si in sufragerie.LAZLO si-a facut poze de cocalar gen imi dau camasa jos si imi arat muchii in baie si cu ochelari:)) alaturi de porki unde si porki a vrut sa isi arate...suncile alaturi de lazlo.M-am dus sa imi fac ochii la baie cand surpriza:Cristi! bine inteles ca nu stiam cum sa ies mai repede de acolo pentru ca el e cam obsedat de...:)) M-am dus in cealalta baie unde a venit iar si a venit si sahin si asa i-am pierdut dusul pentru ca ne udam acolo .M-am intors in sufragerie unde sa nu te superi cristi,se ascundea dupa fotoliu de dizi=))) pentru ca zicea el ca vrea sa il pupe...dizi a plecat si ne-am cam strans toti pentru ca urma tortul>:D< la sfarsit am lasat un dezastru gen..i-am pierdut dusul,i-am patat canapeaua si covorul cu sampanie roz:)),patul lui poke a fost nevoit sa stea cand porki vomita pe el[=))))] saracul adnan ii era rau statea in pat si mihai isi batea joc de el i-a pus crema in cap:(,dizi avea pe tot spatele maioneza sau nu stiu ce era oricum era alb:)) eu aveam biscuti in toate locurile pana si in ochi.Nu dau mai multe detalii multumitiva cu atat:))>:D< <3you!
“A fost odata ca niciodata”…asa incepeau povestile din copilaria mea, povesti care s-au pierdut in timp. Ma cuprinde o stare de melancolie atunci cand ma gandesc la copilarie, pentru ca stiu ca nu se va mai intoarce…stiu ca “a fost odata ca niciodata”.
Dar timpul vine…si pe cat de repede vine, pe atat de repede pleaca. Singurele urme lasate de acesta sunt amintirile. Se joaca cu noi si cu amintirile noastre.
…au fost momente cand l-am simtit trecand pe langa mine. Semana cu o adiere de vant si mireasma dulce a unor flori de primavara. Am vrut sa-l prind, sa-l tin aproape…dar mi-a scapat. Am incercat din nou, dar nu am reusit. Poate ca el era singurul care ma putea insoti in calatoria mea fara sa ma judece, fara sa spuna nimic…am fi fost doar eu si el. Dar el a trecut mai departe si eu am ramas in urma, singura…
Sau poate ca nu sunt atat de singura. Dar cand simt ca sunt inconjurata numai de obiecte…nici o fiinta…alt sentiment nu pot avea.
E trist…atunci cand viata tace sa imi aud singuratatea. Dar poate tacerea valoreaza mai mult decat orice cuvant. Atunci cand cuvintele sunt de prisos. Si din cauza asta, de cele mai multe ori, simt nevoia sa tac. Ma inchid in mine si tac.
Totusi…parca ar mai fi ceva. Dar…apare periodic. Uneori sta mai mult, alteori doar cateva clipe. E ploaia. Atunci cand vine si ma ia in brate ma simt protejata. Simt ca nimic rau nu se poate intampla. Ma mangaie si in acelasi timp imi ia tristetile cu picaturile ei mari si fine…In ea ma regasesc. Dar uneori parca pleaca prea repede, alteori sta mai mult decat ar trebui. Cu toate astea m-am obisnuit cu ea.
Atunci cand nu ploua, imi place sa privesc cerul si sa cred ca intr-o buna zi il voi putea atinge. Visez sa ating stelele si stiu ca una din ele este a mea…steaua mea. Imi place sa cred ca intr-o zi, toate stelele vor cobori pe pamant si noi ne vom confunda cu ele. Cred ca va fi ceva magic. Oricum, ceva magic mi se pare si cerul intr-o noapte senina de vara. Mii de punctulete ce lucesc pe un fundal inchis. Fiecare dintre ele e cu povestea ei asa cum suntem si noi.
Cand sunt singura, imi place sa privesc marea. Imi da o senzatie de liniste si grandoare, dar in acelasi timp si de curiozitate. Pare nemarginita, dar nu este. Ceva o limiteaza pe ea la fel cum ma limiteaza si pe mine. Uneori chiar simt ca imi seamana. Ea isi trimite valurile, parca in scarba, sa nu se mai intoarca. Dar ele revin neincetat. La fel patesc si eu. Ceva ma opreste cand incerc sa ma indepartez mai mult de mine. Dar nu stiu ce. Poate oamenii…
…dar oamenii sunt ipocriti. Nu toti…majoritatea. Se prefac ca imi sunt prieteni…si imi sunt…atata timp cat au nevoie. Se grabesc sa ma judece fara sa ma cunoasca macar. Ei nu au timp sa cunoasca omul, sufletul lui, atata vreme cat interesele au un loc mai important in viata lor. Si de aceea, prefer sa cred ca luna imi poate fi o buna prietena, iar soarele un adevarat confident. Si totusi am un sentiment extraordinar atunci cand simt ca pot avea incredere in cineva. Langa acel cineva, nu trebuie sa imi fac griji ca voi fi judecata; nu vrea sa ma schimbe si ma accepta asa cum sunt…cu bune si rele. Acest cineva este ca un chip de inger. La inceput apare ca o simpla idee. Apoi, in timp, isi face tot mai des aparitia in viata noastra, ajungand sa fie parte din noi.
Singurul lucru care mai salveaza oamenii este dragostea pe care ei spun ca o simt. Dar eu nu cred acest lucru. Am auzit vorbindu-se despre ea…ceva vag. Daca intradevar exista, nu cred ca poate fi descrisa. Am descoperit-o si eu…in basme si in vise. Atat…Daca intr-o zi, intamplator, o voi intalni, voi incerca sa o opresc. Macar pentru o clipa. Poate atunci voi putea intelege ce este atat de frumos la acest sentiment care pe unii ii inalta. Curios…Poate voi pleca in cautarea ei. In noaptea tarzie, pe strazile pustii voi incerca sa o gasesc. Poate astfel, voi scapa de aceasta singuratate apasatoare. In tot acest timp, voi privi cerul instelat, voi vorbi cu luna si voi chema ploaia in ajutor. Dar nu stiu…inca sper. Nu vreau sa visez pentru ca doare. Chiar daca este atat de frumos…nu trebuie. Nu pana nu o voi intalni. Daca imi voi face sperante desarte? Daca nu exista si oamenii mint dorind sa creada acest lucru? Mai bine nu…nu voi visa…voi cauta. Soarele, stelele, luna si ploaia ma vor ajuta. Imi vor fi aproape atunci cand poate o voi gasi. Oare chiar exista? Si daca exista…voi stii atunci cand o voi intalni? Imi voi da seama oare? Am devenit nerabdatoare.
Am inceput vorbind despre timp si am ajuns sa vorbesc despre dragoste. Ciudat! Sau poate, totusi, se leaga ceva…poate dragostea apare in timp. In fine! Voi vedea!
In gandurile si sentimentele mele, insa, nu s-a strecurat timpul. Sau poate s-a strecurat si eu nu mi-am dat seama. Dar nu cred ca acesta este cel mai important lucru. Un lucru insa il stiu sigur: timpul se scurge si nu se mai intoarce…La fel patim si noi…odata cu el, pentru ca la sfarsit sa putem spune: “A fost odata ca niciodata…”.
Ii asa de dragut si are o viata atat de frumoasa… doarme mananca merge la femei si nu se chinuie cu tema la mate din functii si nici nu trebe sa invete pentru teste alea din mai.
Ce este viata? O chestie destul de complexa? Sau poate nu. Este ca un dar poate. Un dar ce ni-l alegem singuri? Sau poate nu. Ma depaseste…
Un lucru il stiu insa sigur. Este un lung sir de intrebari, fapt pentru care am si inceput cu o intrebare. De ce? Nu stiu. ”De ce”-urile astea le intalnim pe toate drumurile. Partea proasta este ca nu toate frazele care au la sfarsit semnul intrebarii sunt urmate de un raspuns.
De ce m-am apucat acum sa scriu despre aceste lucruri pe care probabil toata lumea le stie? Poate in speranta ca le voi gasi raspunsul.
De ce ma simt uneori atat de singura cu toate ca sunt inconjurata de oameni? De ce lucrurile simple sunt atat de greu de facut sau de oferit dar din inima si nu oricum? Un zambet, o strangere de mana, o imbratisare, un simplu “Ce mai faci?”. De ce crestem cand sufletul ne este inca un copil? De ce vrem sa parem uneori ceva ce nu suntem? De ce nu apreciem unele lucruri sau persoane atunci cand sunt langa noi? De ce este atat de greu sa spui “Imi pare rau” sau chiar un “Te iubesc”? De ce oamenii sunt din ce in ce mai interesati? De ce trebuie sa pierdem adevaratii prieteni? De ce nu putem zbura? De ce nu suntem asemeni Lunii sau Soarelui? De ce nu putem trai in adancul marilor si oceanelor? De ce pomii infloresc primavara, iar toamna raman fara frunze? De ce marea este atat de mare? De ce rosu se numeste asa si nu altfel? De ce eu sunt aici si tu esti acolo? De ce dragostea unui copil este pura si dezinteresata? De ce nu suntem capabili sa mai iubim ca niste copii? De ce un suflet mare, pur si inocent ca al unui copil se ascunde intr-un trup atat de mic si fragil? ? De ce trebuie sa crestem? De ce atatea intrebari? De ce? De ce? De ce?
Si stii de ce? Pentru ca noi sa le gasim raspunsul. Sau poate nu. Ca lumea si intreaga natura sa ramana un mister prin aceste intrebari ce parca nu au raspuns. Poate singurul mister nedescoperit. Si totusi…de ce?
Bun fac aceasta postare pentru mai multe persoane.Pentru ca as vrea sa le arat si punctul meu de vedere.
Ieri,a fost o zi buna totul a fost ok..Am iesit afara ca de obicei with my friends apoi am primit un telefon de la yup sa vin la capat ca are ceva sa imi spuna totul scurt,apoi mi-o paseaza pe deea.Yup dragi cititori este o fetita prietenoasa de 10 ani.Motivul pentru care vroia sa vorbeasca cu mine era simplu dar s-a transformat intr-un cosmar.Vreau sa mai adaug ca Ade o tipa de la 7A,O FOSTA PRIETENA CEA MAI BUNA->era cu teo,teo este un copil de clasa a 5a.Ade a vorbit cu YUP sa se ia de mine eventual sa ma bata,o sa vedeti mai jos ce s-a intamplat cu bataia.Deci m-am intalnit cu Yup si a inceput sa strige pe strada ce treaba am eu cu teo ca el e cu ade si alte aberatii,pentru faza aia m-am enervat adica frate nu te supara intre noi este o diferenta de varsta totusi nu sunt ca aia de la ea din clasa sau ca ade care ade ..ma rog nu intru in altele.Cum spuneam yup a inceput sa tipe la mine ca la ultimul rahat,cristina era foarte nervoasa de iesirea ei si cum face ea de obicei in momente dinastea se musca de mana nu inteleg de ce..in fine.Am ajuns la peretel,la gradinita in parc unde poz,mafia,trauma,ionut si antonio ne asteptau.Ajunsa acolo mi s-au reprosat foarte multe lucruri care nici nu le-am facut.Tipa aceea trauma a inceput sa imi spuna ca ce treaba am eu cu yup si venea din ce in ce mai aproape de mine.Frica..nu pot sa spun ca mi-a fost frica pentru ca singurul lucru care vroiam sa il fac a fost sa plec de acolo cat mai repede.Mafia a venit langa mine pretinzand de multe ori ca este departea mea.Dar nu avea sa se intample nimic.Cu ade m-am certat si nu as vrea sa mai vorbim o perioada te timp cam lunga pentru ca am mai auzit niste lucruri din partea ei nu prea dragute.Cu alte cuvinte isi aminteste ca l-am pupat pe teo pe obraz dar nu isi aminteste zilele cand venelam numai la ea si o pupam si ne impratisam,zilele acelea sunt istorie practic.Acum este ora 2,da ..la pranz ar fi trebuit sa ma duc la ziua lui Poki ,my sunshine dar nu o mai face.Motive?s-a certat cu mama ei dar eu tot o iubesc si tot o prietena buna o sa imi ramana o luunga vreme de acum in colo,pentru ca eu cred ca ma inteleg bine cu ea si as vrea sa spun ca: POKY IS MY BFF dar deocamdata nu este.hmm...nu stiu ce imi rezerva viitorul.Spuneam mai sus ca o sa va spun ce e cu bataia pai ade m-a mintit,mi-a luat ceva timp sa imi dau seama de ce.. si eu consider minciuna o slabicune.Adica multa lume o foloseste.De ce? de ce nu poate nimeni sa spuna ce crede sau ce s-a intamplat cu adevarat.?poate..le e frica sau poate...nu isi permit sa spuna adevarul sau poate..ar intra in necazuti spunandu-si parerea ca si mine...Poate nu e nici una..sau poate..sunt toate la un loc.Asta ramane de vazut.
Cum am spus si la inceput vreau sa imi axprim punctul de vedere pentru ca toti avem ceva de spus.Ne mai vedem.pa..
Si am inteles cu sufletul cat inseamna sclipirea soarelui pentru mine, ca vorbele si materia nu e magie data de roua diminetii, ca hemoragia interna nu dispare din bunatatea pasarilor calatoare si cu atat mai mult fluturii nu tin de foame. Eram la ultimul etaj al blocului unde tu stateai odata; gandul imi era departe si vantul ar fi vrut sa ma tina in brate dar strafulgerarea ce m-a lovit in crestetul fiintei mele a fost mai dura ca inecarea propriului meu suflet. Timpul nu s-a intors in loc pentru nimic dat la schimb, spunandu-mi mereu ca are un sigur tren si ca nu vrea sa-l rateze, si astfel mereu am ajuns a fi singura pe peron. Tu, in schimb, ai trezit o alegorie de simturi intr-un ritm alegro intr-o inima amputata sentimental. Deviezi de la drumul greu, si alegi sa stam impreuna,provocand astfel, rasarituri de simturi in amurg de ganduri… Noi nu avem cer, dar avem o Pandorie numai a noastra iar legatura dintre sufletele orbite de atatea felinare, este facuta de propriile talpi, ce pasesc pe asfaltul plin de cioburi si fierbinte…
Te simt aproape de trupul meu anorexic intern, bolnav si palid vizibil dar imi alegi nebunia, desi stii ca am coloana sustinuta de tije de plumb, puse pentru a ma impiedica sa imi pierd verticalitatea in fata atator gropi. Auzisei ca merg desculta iar asta te-a fascinat; ai vrut sa ma vezi, sa te convingi ca exista o astfel de fiinta in lumea monotona si cubica din oras. Ai vrut,apoi, sa ma atingi, dar cand degetele tale subtiri si lungi mi-au atins parul, fiecare fir a inceput sa zbiera din toti plamanii inexistenti. Eu nu sunt de atins ! Materia mea ar trebui sa fie,practic, inexistenta caci nu am habar sa o folosesc. Ai aflat ca orgoliul imi schimba culoarea ochilor cel mai frecvent, ca nu vad in culori ci aproape sters, cu retina usor arsa de priviri rautacioase; ca de cele mai multe ori inorogii mei sunt mancati de serpi cu 7 capete ce nu sunt balauri din basme.
Desi azi nu a plouat,m-am trezit plina de noroi; dar tu mi-ai adus ploaia ce m-a spalat. Prezenta ta imi face bine, si 8 martie mi-a tipat in ureche pana ce mi-a fisurat timpanele : “El e nebunia ta ! “
